Istoric
In miocen (acum 5-7 milioane de ani), ridicarea muntilor a separat la nordul lantului alpino-carpato-hymalaian (Pirinei, Alpi, Carpati, Caucaz etc) un bazin cu apa marina numit Marea Sarmatica. Aceasta incepea cam pe unde este Viena astazi si se intindea pana la poalele Muntilor Tian-San din Asia Centrala.
Marea Sarmatica
Fiind complet izolata de oceanul planetar si primind cantitati insemnate de apa dulce de la diversele fluvii din regiune (Dunarea, Nistru, Don , Volga), Marea Sarmatica s-a indulcit treptat. In aceste conditii, majoritatea animalelor marine au disparut, fiind inlocuite cu o fauna adaptata la viata in apele salmastre. Ulterior, Marea Sarmatica s-a fragmentat intr-o serie de bazine de mai mica intindere (Lacul Balaton, Marea Neagra, Marea Caspica, Lacul Aral si altele), care au evoluat separat.
Marea Neagra a capatat ulterior o conexiune cu Marea Mediterana care s-a soldat cu o puternica invazie de apa mai sarata. Totusi salinitatea Marii Negre este inca mult mai redusa decat cea a Oceanului Planetar (17 g ‰ fata de 32 – 33 g ‰). In aceste conditii, multe elemente sarmatice au disparut, aparand in schimb specii marine tolerante la o salinitate mai redusa. Astfel se explica relativa saracie in specii a Marii Negre (foarte multe specii tipic marine existente in Marea Mediterana lipsesc din Marea Neagra, desi ar putea trece usor prin stramtorile Bosfor si Dardanele). Alta particularitate a Marii Negre este prezenta relictelor ponto-caspice, supravietuitori din apele salmastre ale Marii Sarmatice. In aceasta categorie intra majoritatea speciilor de sturioni de la noi. Dovada originii acestor specii este prezenta lor simultana in Marea Neagra si Marea Caspica (separate in prezent printr-o fasie enorma de uscat).
Sturion
In prezent exista trei reconstituiri diferite ale istoriei Marii Negre.
– Ipoteza catastrofica Ryan-Pitman, care se bazeaza pe legenda Potopului din Biblie,(ea insasi mostenita din mitologia Sumeriana, anume din legenda lui Ghilgames).
Potopul
Ghilgamesh
Ei presupun ca bazinul pontic adapostea de zeci de mii de ani un lac cu apa dulce, pe care il numesc Lacul Pontic, al carui nivel era cu 180 m mai jos, decat nivelul actual al marii. Cand nivelul apelor oceanice si ale Mediteranei au depasit altitudinea cea mai joasa a Istmului Bosforului, apa marina a format o scurgere (actuala stramtoare) care a umplut in mod catastrofal bazinul pontic, in cateva luni printr-o cascada gigantica. Aceasta ipoteza a fost abandonata de aproape toti oamenii de stiinta (ramanand insa, foarte populara in public).
– Ipoteza gradualista, care presupune o schimbare lenta si imperceptibila contemporanilor, a caracteristicilor hidrologice ale Marii Negre (mai are inca partizani)
- Ipoteza conform careia nivelul si salinitatea au oscilat de mai multe ori in decursul perioadelor glaciare , inter-glaciare si in ultima perioada post-glaciara, care are acum sprijinul majoritatii specialistilor, fiindca explica cel mai satisfacator fenomenele observate.