Ecosistemul Marii Negre
Face parte din categoria ecosistemelor de apa sarata statatoare, cu trasaturi unice in ce priveste caracteristicile fizico-chimice si biologice. Sub nivelul de 150-200 m, existenta vietii este improprie, pana la fundul marii, apa fiind contaminata cu hidrogen sulfurat (H2S).
Mediul propice vietii se desfasoara in general, pe platforma continentala marina, pana la adancimea de 200 m si este influentat intr-o larga masura, de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. Relieful submarin caracterizat prin diferite biotopuri asigura dezvoltarea unei flore si faune strans legate de configuratia acestuia. Astfel unele animale prefera relieful stancos, altele nisipos sau malos.
Alge macrofite
Ecosistem marin
Biotopul pontic poate fi impartit in sase etaje principale.
Etajul supralitoral, este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod intamplator. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere formand depozite cu miros de metan si sulfura de hidrogen. flora este formata mai ales din anumite forme de alge, rar licheni cu rezistenta la variatiile de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe langa bacterii aerobe si mai putin anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.
Pescarusi pe tarmul marii
Etajul mediolitoral sau pseudolitoralul, se imparte dupa substratul solului in zone pietroase respectiv nisipoase sau maloase si cuprinde zona de spargere a valurilor (intre 0 si 0,5 m adancime). Pseudolitoralul ocupa in cadrul zonelor cu substrat dur o fasie lata de 2-10 m in functie de inclinatia platformei stancoase. Zonele pseudolitorale pietroase adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare si care se pot fixa bine de substrat. Aici intra unele specii de alge si scoici cum sunt bancurile de midii.
Bancuri de midii
Lor li se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica facand legatura cu biotopul anterior. Zonele psudolitorale nisipoase cuprind animale capabile de ingropare rapida in substrat. Biocenoza caracteristica zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulatie medie si grosiera este cea a bivalvei Donacilla cornea si a polichetului Ophelia bicornis, carora li se mai asociaza izopodul Eurydice dollfusi si polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota si Saccocirrus papilloscercus. Zona nisipurilor fine este caracterizata de predominarea populatiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus si turbelaridul Otoplana subterranea.
Marea Neagra, Zona nisipurilor
Etajul infralitoral, se afla la adancimi de 0,5-12 (maximum 18) m. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de alge si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare, precum si diferitele specii de animale.
Alge si guvizi in Marea Neagra
Chefali
Etajul circalitoral, se intinde de la 12-18 m adancime pana la 100m (rar 150, uneori insa chiar 50 m). In general solul este malos ori nisipos (mai putin). Principalul biotop in acest etaj este format din asociatii de scoici si viermi ce constitue hrana preferata a numeroase specii de peste care vin aici din zona infralitorala pentru a se hrani.
Etajul periazoic, aflat intre 100 (uneori 50) si 150 (rar 200) m adancime. Acesta face trecerea intre zona cu apa de mare oxigenata si zona specifica Marii Negre, a sulfobacteriilor. In etajul periazoic se intalnesc asociatii de tanatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile, pe care traieste un numar restrans de vietati. Microbiologic zona prezinta un amestec intre bacteriile aerobe si respectiv anaerobe.
Etajul azoic, se gaseste dela 150-200 m pana la 2212 m adancime. El cuprinde un biotop unic format de sulfobacterii.
Biocenoza Marii Negre este formata din totalitatea populatiilor de plante si animale din biotop si constituie componenta organica a ecosistemului si cuprinde doua componente, pelagosul si bentosul.
Pelagosul este format din organismele vegetale si animale care populeaza masa apei si este alcatuit in principal din plancton si necton.
Planctonul format din fitoplancton si zooplancton este prezent pana la adancimea de 175 m.
Fitoplanctonul cel mai bogat se afla intre 0-50 m adancime. Dominante sunt algele silicioase (diatomeele), algele verzi (cloroficeele) si algele albastre (cyanobacteria) mai slab reprezentate. Fitoplanctonul este bine dezvoltat in zona litorala si mai slab dezvoltat in larg. In zonele unde se varsa apele curgatoare, exista un amestec de alge dulcicole si marine. Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera. Dinoflagelatele au o dezvoltare maxima in sezonul cald (iunie-august), iar diatomeele (bacillariophyta) in sezonul rece (decembrie-februarie).
Dinoflagelate- Microcystis aeruginosa
Diatomee-Cerataulina pelagica
Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si in luna noiembrie. Fitoplanctonul constitue un pretios material nutritiv pentru zooplancteri dar si pentru pestii planctonofagi (hamsie, sprot).
Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul, se compune din protozoare, celenterate si viermi.
Copepode-Acartia clausi
Cystoflagelate-Noctiluca scintillas
Pe anotimpuri zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac vara. Mai ales in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere cantitativa vertiginoasa. Pe timp de primavara si vara zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre puietul de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe verticala.
Nectonul este reprezentat de vietuitoarele acvatice care se pot misca liber in masa apei si este format din pesti si din mamifere marine. In Marea Neagra au fost identificate 167 specii de pesti.
Lufari (Pomatomus saltatrix)
Scrumbie albastra (Scomber scombrus)
Dintre mamifere in Marea Neagra traiesc trei subspecii de delfin si anume: marsuinul (Phocaena phocaena), delfinul comun, (Delphinus delphis), afalinul (Tursiops truncatus) si foca sihastru (Monachus monachus).
Delfinul comun (Delphinus delphis)
Foca sihastru (Monachus monachus)
Bentosul este format din organismele vegetale si animale care traiesc pe fundul marii. Alcatuit din fitobentos si zoobentos el este diversificat ca structura.
Fitobentosul este reprezentat prin microfitobentos si macrofite.
Microfitobentosul este prezent in zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format din diferite specii de diatomee.
Macrofitele sunt alge pluricelulare, de dimensiuni vizibile cu ochiul liber, care traiesc in mare. Algele sunt formele care caracterizeaza substratul marin dur pana la limita eufotica. In Marea Neagra sunt reprezentate toate cele trei grupe majore de macrofite marine: Chlorophyta-algele verzi, Rodophyta-algele rosii si Phaeophyta-algele brune.
Alge verzi si rosii
Alge brune
In jur de 127 de specii, cu o serie de forme si subspecii au fost citate la litoralul romanesc, cele mai numeroase fiind rhodophyceele cu 59 de specii, urmate de chlorophycee cu 41 de specii si de phaeophycee cu 27 de specii. Numarul acestora este mult mai mic in comparatie cu cel al speciilor mediteraneene si reflecta in buna masura modul in care algele marine s-au adaptat la conditiile particulare ale bazinului pontic.
Zoobentosul este format din populatii de animale ce traiesc pana la adancimea de 180-200 m. In functie de adancime se intalnesc anumite polichete, amfipode, moluste, crabi si pesti.
Rapana venosa
Crabul de piatra (Pachygrapsus marmoratus)
Pisica de mare (Trygon pastinaca)
Dupa tipul de substrat se creaza o varietate a biocenozelor bentale. Unele specii de plante si animale traiesc pe stanci (biocenoze litofile), altele pe nisip (biocenoze psamofile) si pe mal (biocenoze pelofile). In bentosul Marii Negre se deosebesc urmatoarele complexe biocenotice:
1. Complexul faciesului de stanca si al pietrelor imobile, (0-15 m adancime), populat cu algele Ceramium, Enteromorpha, Zostera, Cystoseira, Phyllophora. Intre talurile primelor doua specii de alge isi desfasoara viata populatii de crabi, ciripede, moluste (Patella sp. si Littorina sp.), iar in ultimele trei grupari cenotice traiesc polichete, oligochete, izopode, amfipode, crabi si pesti. In campurile de Phylophora ierneaza morunul;
2. Complexul nisipului curat si amestecat cu namolul, (15-28 m adancime), populat cu viermi policheti, oligocheti, nemertieni, moluste si crustacei, organisme ce se afunda in nisip;
3. Complexul de scradis, format din cochilii si valve de moluste, populat de diferite specii de viermi, spongieri, actinii, midii, stridii etc;
4. Complexul malului, (40-80 m adancime), lipsit de plante dar populat cu specii de viermi tunicieri si moluste (Modiolus phaseolliunus).
Scaderea biodiversitatii din ecosistemul marin, prin disparitia sau diminuarea accentuata a efectivelor unor specii de la litoralul romanesc al Marii Negre se inscrie intr-un proces mult mai larg, care a afectat intreaga biodiversitate a bazinului pontic in ultimele decenii ale sec. XX.
Marea Neagra este in prezent una din marile cele mai profund afectate de impactul antropic. Dezvoltarea tot mai accentuata a industriei de toate tipurile si a unei agriculturi intens chimizate in bazinele riverane ale fluviilor si raurilor tributare Marii Negre, corelata cu dezvoltarea unor mari aglomerari portuare in vestul, nord-estul si nord-vestul marii, ca si pe coastele Anatoliei a provocat mai ales in ultimele decenii bulversari majore in ecosistemul marin.
Portul Odessa, Ucraina
Portul Batumi, Georgia
In general, poluarea este principalul fenomen incriminat de scaderea biodiversitatii marine. Insa, poluarea a reprezentat doar un aspect din paleta factorilor care, declansati de om, au dus la modificarile care au facut ca Marea Neagra sa fie considerata printre cele mai afectate bazine marine.
Un inventar al speciilor de animale disparute sau devenite foarte rare din dreptul litoralului romanesc cuprinde taxoni din majoritatea grupelor. astfel au disparut asociatiile de stridii, asociatia cu bivalva Barnea candida de pe fundurile din dreptul Constantei, au devenit rare bivalve ca Irus irus, Petricola lithophaga, Modiolus adriaticus, Paphia rugata, Pholas dactylus, Gafrarium minimum, au disparut Solen vagina si Teredo navalis. De asemenea, au devenit rare unele specii de celenterate ca Lucernaria campanulata (specie delicata disparuta odata cu campurile de alge brune din genul Cystoseira); viermi marini ca Ophelia bicornis; gasteropode ca Phasianella pontica, Gibula divaricata, Limapontia capitata; crustacee de talie mare ca Upogelia pussila (zeci de mii de exemplare de gebii vietuiau odinioara pe fundurile nisipoase de la Mamaia), in prezent specia mai poate fi intalnita la nord de Capul Midia, crevetele Lysmata seticaudata, Hyppolite inermis, Processa pontica, Calianasa pontica, Macropodia aegyptica, crabul Carcinus maenas, atat de frecvent in trecut, acum rar la nord de Agigea.
Carcinus maenas
Si pestii marini au cunoscut o diminuare generala a efectivelor, specii exploatate industrial in trecut, au devenit rare: sturionii, scrumbia de dunare, anghila, aterina, gingirica etc.
Surse bibliografice (informatii, note, texte, imagini):
Marea Neagra si Litoralul- www.scritube.com
Lector dr. biolog Dana Malschi, Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca-Cursul 12/20.12.2006
Conf. Univ. Dr. Marius Skolka – Raport de cercetare nr. 880/2004, Evaluarea biodiversitatii Dobrogei, Universitatea Ovidius Constanta
Prof. Dr. Constantin Pirvu-Indrumar pentru cunoasterea naturii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1981
Prof. Dr. Docent C. Antonescu, Viata in Marea Neagra, cap. X din Biogeografia Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti 1969
Silvia Iordache, Fotografie subacvatica- www.silvia-iordache.blogspot.com
Ecosistemul Marii Negre
Face parte din categoria ecosistemelor de apa sarata statatoare, cu trasaturi unice in ce priveste caracteristicile fizico-chimice si biologice. Sub nivelul de 150-200 m, existenta vietii este improprie, pana la fundul marii, apa fiind contaminata cu hidrogen sulfurat (H2S).
Mediul propice vietii se desfasoara in general, pe platforma continentala marina, pana la adancimea de 200 m si este influentat intr-o larga masura, de conditiile mediului ambiant si de dinamica apei. Relieful submarin caracterizat prin diferite biotopuri asigura dezvoltarea unei flore si faune strans legate de configuratia acestuia. Astfel unele animale prefera relieful stancos, altele nisipos sau malos.
Alge macrofite
Ecosistem marin
Biotopul pontic poate fi impartit in sase etaje principale.
Etajul supralitoral, este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod intamplator. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere formand depozite cu miros de metan si sulfura de hidrogen. flora este formata mai ales din anumite forme de alge, rar licheni cu rezistenta la variatiile de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Pe langa bacterii aerobe si mai putin anaerobe, fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare.
Pescarusi pe tarmul marii
Etajul mediolitoral sau pseudolitoralul, se imparte dupa substratul solului in zone pietroase respectiv nisipoase sau maloase si cuprinde zona de spargere a valurilor (intre 0 si 0,5 m adancime). Pseudolitoralul ocupa in cadrul zonelor cu substrat dur o fasie lata de 2-10 m in functie de inclinatia platformei stancoase. Zonele pseudolitorale pietroase adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare si care se pot fixa bine de substrat. Aici intra unele specii de alge si scoici cum sunt bancurile de midii.
Bancuri de midii
Lor li se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica facand legatura cu biotopul anterior. Zonele psudolitorale nisipoase cuprind animale capabile de ingropare rapida in substrat. Biocenoza caracteristica zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulatie medie si grosiera este cea a bivalvei Donacilla cornea si a polichetului Ophelia bicornis, carora li se mai asociaza izopodul Eurydice dollfusi si polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota si Saccocirrus papilloscercus. Zona nisipurilor fine este caracterizata de predominarea populatiilor amfipodului Pontogammarus maeoticus, misidul Gastrosaccus sanctus si turbelaridul Otoplana subterranea.
Marea Neagra, Zona nisipurilor
Etajul infralitoral, se afla la adancimi de 0,5-12 (maximum 18) m. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de alge si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare, precum si diferitele specii de animale.
Alge si guvizi in Marea Neagra
Chefali
Etajul circalitoral, se intinde de la 12-18 m adancime pana la 100m (rar 150, uneori insa chiar 50 m). In general solul este malos ori nisipos (mai putin). Principalul biotop in acest etaj este format din asociatii de scoici si viermi ce constitue hrana preferata a numeroase specii de peste care vin aici din zona infralitorala pentru a se hrani.
Etajul periazoic, aflat intre 100 (uneori 50) si 150 (rar 200) m adancime. Acesta face trecerea intre zona cu apa de mare oxigenata si zona specifica Marii Negre, a sulfobacteriilor. In etajul periazoic se intalnesc asociatii de tanatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile, pe care traieste un numar restrans de vietati. Microbiologic zona prezinta un amestec intre bacteriile aerobe si respectiv anaerobe.
Etajul azoic, se gaseste dela 150-200 m pana la 2212 m adancime. El cuprinde un biotop unic format de sulfobacterii.
Biocenoza Marii Negre este formata din totalitatea populatiilor de plante si animale din biotop si constituie componenta organica a ecosistemului si cuprinde doua componente, pelagosul si bentosul.
Pelagosul este format din organismele vegetale si animale care populeaza masa apei si este alcatuit in principal din plancton si necton.
Planctonul format din fitoplancton si zooplancton este prezent pana la adancimea de 175 m.
Fitoplanctonul cel mai bogat se afla intre 0-50 m adancime. Dominante sunt algele silicioase (diatomeele), algele verzi (cloroficeele) si algele albastre (cyanobacteria) mai slab reprezentate. Fitoplanctonul este bine dezvoltat in zona litorala si mai slab dezvoltat in larg. In zonele unde se varsa apele curgatoare, exista un amestec de alge dulcicole si marine. Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera. Dinoflagelatele au o dezvoltare maxima in sezonul cald (iunie-august), iar diatomeele (bacillariophyta) in sezonul rece (decembrie-februarie).
Dinoflagelate- Microcystis aeruginosa
Diatomee-Cerataulina pelagica
Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si in luna noiembrie. Fitoplanctonul constitue un pretios material nutritiv pentru zooplancteri dar si pentru pestii planctonofagi (hamsie, sprot).
Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul, se compune din protozoare, celenterate si viermi.
Copepode-Acartia clausi
Cystoflagelate-Noctiluca scintillas
Pe anotimpuri zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac vara. Mai ales in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere cantitativa vertiginoasa. Pe timp de primavara si vara zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre puietul de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe verticala.
Nectonul este reprezentat de vietuitoarele acvatice care se pot misca liber in masa apei si este format din pesti si din mamifere marine. In Marea Neagra au fost identificate 167 specii de pesti.
Lufari (Pomatomus saltatrix)
Scrumbie albastra (Scomber scombrus)
Dintre mamifere in Marea Neagra traiesc trei subspecii de delfin si anume: marsuinul (Phocaena phocaena), delfinul comun, (Delphinus delphis), afalinul (Tursiops truncatus) si foca sihastru (Monachus monachus).
Delfinul comun (Delphinus delphis)
Foca sihastru (Monachus monachus)
Bentosul este format din organismele vegetale si animale care traiesc pe fundul marii. Alcatuit din fitobentos si zoobentos el este diversificat ca structura.
Fitobentosul este reprezentat prin microfitobentos si macrofite.
Microfitobentosul este prezent in zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format din diferite specii de diatomee.
Macrofitele sunt alge pluricelulare, de dimensiuni vizibile cu ochiul liber, care traiesc in mare. Algele sunt formele care caracterizeaza substratul marin dur pana la limita eufotica. In Marea Neagra sunt reprezentate toate cele trei grupe majore de macrofite marine: Chlorophyta-algele verzi, Rodophyta-algele rosii si Phaeophyta-algele brune.
Alge verzi si rosii
Alge brune
In jur de 127 de specii, cu o serie de forme si subspecii au fost citate la litoralul romanesc, cele mai numeroase fiind rhodophyceele cu 59 de specii, urmate de chlorophycee cu 41 de specii si de phaeophycee cu 27 de specii. Numarul acestora este mult mai mic in comparatie cu cel al speciilor mediteraneene si reflecta in buna masura modul in care algele marine s-au adaptat la conditiile particulare ale bazinului pontic.
Zoobentosul este format din populatii de animale ce traiesc pana la adancimea de 180-200 m. In functie de adancime se intalnesc anumite polichete, amfipode, moluste, crabi si pesti.
Rapana venosa
Crabul de piatra (Pachygrapsus marmoratus)
Pisica de mare (Trygon pastinaca)
Dupa tipul de substrat se creaza o varietate a biocenozelor bentale. Unele specii de plante si animale traiesc pe stanci (biocenoze litofile), altele pe nisip (biocenoze psamofile) si pe mal (biocenoze pelofile). In bentosul Marii Negre se deosebesc urmatoarele complexe biocenotice:
1. Complexul faciesului de stanca si al pietrelor imobile, (0-15 m adancime), populat cu algele Ceramium, Enteromorpha, Zostera, Cystoseira, Phyllophora. Intre talurile primelor doua specii de alge isi desfasoara viata populatii de crabi, ciripede, moluste (Patella sp. si Littorina sp.), iar in ultimele trei grupari cenotice traiesc polichete, oligochete, izopode, amfipode, crabi si pesti. In campurile de Phylophora ierneaza morunul;
2. Complexul nisipului curat si amestecat cu namolul, (15-28 m adancime), populat cu viermi policheti, oligocheti, nemertieni, moluste si crustacei, organisme ce se afunda in nisip;
3. Complexul de scradis, format din cochilii si valve de moluste, populat de diferite specii de viermi, spongieri, actinii, midii, stridii etc;
4. Complexul malului, (40-80 m adancime), lipsit de plante dar populat cu specii de viermi tunicieri si moluste (Modiolus phaseolliunus).
Scaderea biodiversitatii din ecosistemul marin, prin disparitia sau diminuarea accentuata a efectivelor unor specii de la litoralul romanesc al Marii Negre se inscrie intr-un proces mult mai larg, care a afectat intreaga biodiversitate a bazinului pontic in ultimele decenii ale sec. XX.
Marea Neagra este in prezent una din marile cele mai profund afectate de impactul antropic. Dezvoltarea tot mai accentuata a industriei de toate tipurile si a unei agriculturi intens chimizate in bazinele riverane ale fluviilor si raurilor tributare Marii Negre, corelata cu dezvoltarea unor mari aglomerari portuare in vestul, nord-estul si nord-vestul marii, ca si pe coastele Anatoliei a provocat mai ales in ultimele decenii bulversari majore in ecosistemul marin.
Portul Odessa, Ucraina
Portul Batumi, Georgia
In general, poluarea este principalul fenomen incriminat de scaderea biodiversitatii marine. Insa, poluarea a reprezentat doar un aspect din paleta factorilor care, declansati de om, au dus la modificarile care au facut ca Marea Neagra sa fie considerata printre cele mai afectate bazine marine.
Un inventar al speciilor de animale disparute sau devenite foarte rare din dreptul litoralului romanesc cuprinde taxoni din majoritatea grupelor. astfel au disparut asociatiile de stridii, asociatia cu bivalva Barnea candida de pe fundurile din dreptul Constantei, au devenit rare bivalve ca Irus irus, Petricola lithophaga, Modiolus adriaticus, Paphia rugata, Pholas dactylus, Gafrarium minimum, au disparut Solen vagina si Teredo navalis. De asemenea, au devenit rare unele specii de celenterate ca Lucernaria campanulata (specie delicata disparuta odata cu campurile de alge brune din genul Cystoseira); viermi marini ca Ophelia bicornis; gasteropode ca Phasianella pontica, Gibula divaricata, Limapontia capitata; crustacee de talie mare ca Upogelia pussila (zeci de mii de exemplare de gebii vietuiau odinioara pe fundurile nisipoase de la Mamaia), in prezent specia mai poate fi intalnita la nord de Capul Midia, crevetele Lysmata seticaudata, Hyppolite inermis, Processa pontica, Calianasa pontica, Macropodia aegyptica, crabul Carcinus maenas, atat de frecvent in trecut, acum rar la nord de Agigea.
Carcinus maenas
Si pestii marini au cunoscut o diminuare generala a efectivelor, specii exploatate industrial in trecut, au devenit rare: sturionii, scrumbia de dunare, anghila, aterina, gingirica etc.
Surse bibliografice (informatii, note, texte, imagini):
Marea Neagra si Litoralul- www.scritube.com
Lector dr. biolog Dana Malschi, Facultatea de Stiinta Mediului, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca-Cursul 12/20.12.2006
Conf. Univ. Dr. Marius Skolka – Raport de cercetare nr. 880/2004, Evaluarea biodiversitatii Dobrogei, Universitatea Ovidius Constanta
Prof. Dr. Constantin Pirvu-Indrumar pentru cunoasterea naturii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti 1981
Prof. Dr. Docent C. Antonescu, Viata in Marea Neagra, cap. X din Biogeografia Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti 1969
Silvia Iordache, Fotografie subacvatica- www.silvia-iordache.blogspot.com