Pescarusul pontic (Larus cachinnans)

   Mai multe specii de pescarusi incluse in trecut in trecut in specia Larus argentatus, sunt acum, considerate in mod normal separate, de exemplu: pescarusul cu picioare galbene (Larus michahellis), pescarusul armean (Larus armenicus), pescarusul pontic (Larus cachinnans), etc. Sunt recunoscute 6 specii de pescarusi sub denumirea generica de pescarus argintiu.

    In vestul Marii Negre pescarusul pontic traieste alaturi de pescarusul cu picioare galbene, existand totusi intre ei o diferenta de habitat, pescarusul cu picioare galbene preferand stancile si tarmul marii, pe cand pescarusul pontic traieste si mai in interiorul tarii.
   Pescarusul pontic este un pescarus mare, 59-67 cm si 680-1330 g. Picioarele, aripile si gatul sunt mai lungi decat cele ale pescarusului argintiu. Spatele si aripile sunt de un gri (argintiu) usor mai inchis decat ale pescarusului argintiu, dar mai palide decat ale pescarusului cu picioare galbene, varfurile aripilor sunt negre, iar restul corpului este alb. Ciocul este galben, cu o pata rosie aproape de varf. Culoarea picioarelor variaza de la roz pal la o culoare galben pal.

    Imaturul are culoarea aripilor, un amestec de brun si alb, partea ventrala a corpului fiind alba, iar ciocul si picioarele sunt brun deschis.

   In tara noastra este sedentar. Cuibareste pe sfaramaturi vechi de stuf, pe plajele nisipoase, atat in Delta Dunarii cat si in lungul litoralului. O populatie a acestei specii s-a adaptat la conditiile urbane, obisnuind sa-si instaleze cuiburile pe acoperisurile marilor cladiri de pe litoral, in special in orasul Constanta. In anul 1978 au fost descoperite cateva perechi, clocind chiar in capitala, pe acoperisul unor cladiri. In anii 1979, 1980 si 1981, au fost inelati puii proveniti din aceste noi locuri de reproducere. In anul 1981 au fost descoperiti cuibarind si in orasul Calarasi, tot pe acoperisuri, specia dovedind o tendinta tot mai accentuata pentru mediul antropic.
   Ponta este depusa inca din aprilie, si consta din 2-3 oua brune, cu pete mai intunecate, clocite cu schimbul de ambii parteneri.

   Incubatia dureaza cca 26-27 de zile. La putine zile dupa ecloziune, puii parasesc cuibul, ascunzandu-se in vegetatie, spre a fi feriti de arsita sau pradatori. Parintii ii cheama cand le aduc hrana.

   Puii care au rezultat din reproducerea de pe acoperisurile caselor, a populatiilor antropofile, manifesta in deplasarile lor o deosebita prudenta, spre a evita caderea, fapt elaborat desigur in urma unui proces natural de selectie. Puii incep sa zboare dupa 8-9 saptamani.

    Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, dar si cu resturi menajere.

      Surse bibliografice (informatii, note, texte, imagini):
        Dimitrie Radu
          -Mic Atlas Ornitologic, Editura Albatros, Bucuresti 1983
          -Lumea nestiuta a pasarilor din Delta Dunarii, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti 1988
         BIRDS, PEOPLE AND OTHER CRITTERS- www.ooakamites.blogspot.com
        www.larusfuscus.blogspot.com
        www.pesic-pedersen.com