Cladocere, Ostracode, Copepode, Ciripede

Cladocere

   Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Cladocera – Cladocerele reprezinta unul din grupurile extrem de importante din planctonul apelor marine. Specii de masa, cladocerele reprezinta una din verigile esentiale, in lanturile trofice din toate ecosistemele acvatice. Regimul de hrana filtrator si capacitatea de a se inmulti partenogenetic, le asigura pe de o parte o sursa de hrana practic inepuizabila si capacitatea de a dezvolta populatii cu densitati extrem de mari in masa apei.
   Cladocerele sunt specii pelagice, cu corpul scurt, cu segmentatie neclara, alcatuit din cel mult 10 segmente, numarul perechilor de apendice variind intre 4 si 6. Capul este liber, restul corpului fiind acoperit de o carapace bivalva, terminata adesea posterior cu un spin. Pe cap sunt prezenti doi ochi pedunculati si un ocel. Antenele sunt ramificate, servind la inot. Apendicele toracice sunt scurte si latite. Dorsal, sub carapace, se afla camera incubatoare la nivelul careia se pastreaza ouale partenogenetice sau cele de rezistenta. Ciclul de dezvoltare prezinta mai multe generatii partenogenetice in perioada calda a anului. Din ou iese un juvenil asemanator cu adultul, la acest grup metamorfoza fiind absenta. Cladocerele prezinta de asemenea fenomenul de ciclomorfoza – ­in functie de temperatura apei, diferitele generatii se deosebesc prin dimensiunile spinului carapacei sau a excrescentei cefalice. Preferand apele reci si oxigenate, cladocerele efectueaza ample migratii pe verticala, noaptea iesind la suprafata pentru ca ziua sa coboare in paturile profunde.
   In apele Mării Negre se întâlnesc un numar redus de specii din care:

   Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Cladocera, Familia Potonidae.

Evadne nordmanii

 Evadne spinifera

 Podon leuckartii

   Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Cladocera, Familia Sididae.

Penilia avirostris

   Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Cladocera, Familia Daphniidae.

Scapholeberis kingi

    Subclasa Phyllopoda, Ordinul Diplostraca, Subordinul Cladocera, Familia Leptodoridae. Specii pelagice rapitoare cu carapacea redusa la o punga dorsala unde femelele isi pastreaza ponta. Corpul lor este alungit, transparent (in masa apei sunt practic invizibile) iar antenele sunt foarte mari, permitand un inot extrem de rapid. Prima pereche de pereiopode s-a adaptat la prinderea prazii, avand aspectul unei cangi prehensile. Cea mai cunoscuta specie din acest grup este Leptodora kindtii. Din punct de vedere taxonomic, unii autori incadreaza aceasta familie in Subordinul Haplopoda desprins recent dintre cladocere.

Leptodora kindtii

 Ostracode

   Subclasa Ostracoda – este reprezentata prin crustacei cu talia mica 1-2 mm, cu corpul inchis intr-o carapace cu doua valve puternic calcificate, in forma de scoica, din care ies la exterior numai extremitatile apendicelor. Cele doua perechi de antene servesc ca organe tactile si totodata la tarat si inotat, iar perechea a doua, prevazuta cu peri tari, in forma de carlige, poate sa tina animalul fixat de diferite obiecte ca si cum ar fi ancorat. Ochii sunt prezenti numai la unele specii marine. Cele doua valve calcaroase care acopera corpul pot fi netede, acoperite doar cu peri, sau pot prezenta ornamentatii complicate. Inchiderea valvelor se realizeaza cu ajutorul unor muschi aductori si a unui ligament dorsal. Reproducerea se face adesea prin partenogeneza, pe langa tipul sexuat, mai raspandit. Dezvoltarea se face cu metamorfoza, primul stadiu fiind o larva nauplius. Au un rol extrem de important din punct de vedere ecologic in asociatiile marine. Callistocythere diffusa, Cyprideis littoralis, Darwinula stevensoni, Eucytherura bulgarica, Heterocypris fretensis, Leptocytere histriana, Loxoconcha lepida, Sclerichilus mülleri sunt cateva din  speciile care traiesc in Marea Neagra.

 Copepode

   Subclasa Copepoda – Copepodele reprezintă cel de-al doilea grup taxonomic de crustacee inferioare care formează alături de cladocere baza multor lanţuri trofice acvatice. Dintre crustacee, copepodele sunt unul din cele mai diversificate grupe. Intre copepode se intalnesc atat specii libere – pelagice sau bentale, cat si specii parazite iar acestea din urma se caracterizeaza prin adaptari surprinzatoare.
   Copepodele se deosebesc relativ usor de restul crustacelor. Au corpul de talie mica, de obicei nedepasind 2-3 mm lungime. Carapacea lipseste iar corpul este segmentat. Primele cinci segmente formeaza capul, urmatoarele sase toracele iar abdomenul este alcatuit la randul lui din cinci segmente, telsonul prezentand furca codala. La multe specii, primele doua segmente toracice fuzioneaza cu cele cefalice, aparand astfel pentru prima data la acest grup cefalotoracele. Deasemenea, se pot intalni si fuzionari la nivelul segmentelor abdominale, la femele fiind vizate segmentele abdominale anterioare. La unele tipuri de copepode – in special la ciclopide si calanoide – segmentele abdominale sunt mult mai inguste decat cefalotoracele iar corpul are un aspect caracteristic. Pe cap este prezent doar un ochi nauplias situat central. Antenulele sunt foarte dezvoltate, prin miscarile lor ritmice copepodele deplasandu-se in masa apei, ca si prin miscarile vibratorii ale antenelor, mandibulelor si maxilelor. Multe specii de copepode au tubul digestiv regresat. Respiratia este tegumentara, schimburi de gaze putandu-se realiza si la nivelul portiunii terminale a intestinului. Sexele sunt separate, femelele fiind usor de recunoscut datorita prezentei sacilor ovigeri la nivelul abdomenului. Ciclul de dezvoltare incepe cu o larva nauplius sau metanauplius dupa care urmeaza o larva caracteristica denumita copepodit.
   Din punct de vedere ecologic copepodele au o importanta deosebita pentru lanturile trofice diurne sau nocturne. Talia lor mica si densitatile foarte mari pe care le dezvolta le pun la baza multor lanturi trofice, iar prezenta copepodelor in bazinele acvatice este esentiala pentru o gama larga de organisme acvatice.

   Din punct de vedere sistematic, copeodele se impart in doua ordine – Gymnoplea si Podoplea.

   Subclasa Copepode, Ordinul Gymnoplea, Subordinul Calanoida – include specii cu antenula mai lunga de 1/2 din lungimea corpului. Capul este sudat cu primul segment toracic, celelalte 6 segmente fiind libere. Abdomenul este mult mai scurt si mai ingust comparativ cu cefalotoracele. Sunt forme pelagice, care pot fi gasite in masa apei de la suprafata la adancime, dominand zooplanctonul marin. In Marea Neagra, comune din acest grup sunt specii ca Paracalanus parvus, Calanus helgolandicus, Pseudocalanus elongatus, Centropages kroyeri var. pontica, Acartia clausi, Acartia tonsa, care formeaza importante asociatii in planctonul marin.

   Subclasa Copepoda, Ordinul Gymnoplea, Familia Acartiidae.

Acartia clausi

 Acartia tonsa

      Subclasa Copepoda, Ordinul Gymnoplea, Familia Paracalanidae.

Paracalanus parvus

    Subclasa Copepoda, Ordinul Gymnoplea, Familia Calanidae.

Calanus helgolandicus

      Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Harpacticoida – include specii de talie mica (1-3 mm), raspandite mai ales in biotopurile bentale. Pe langa formele normale, exista si tipuri ovoidale, cu corpul turtit dorso-ventrala. Sunt preponderent detritivore, intalnite uneori in numar foarte mare. In zona litoralului romanesc al Marii Negre este foarte comun Harpacticus littoralis iar pe platforma continentala Harpacticus flexus, ambele specii facand parte din familia Harpacticidae.

   Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Cyclopoida - In acest grup sunt incluse  specii marine, libere sau parazite cu cefalotoracele ovoidal si abdomenul ingust, trecerea dintre cefalotorace si abdomen facandu-se brusc. Din acest grup mentionam ca exemple speciile: Cyclops strenuus, Cyclops vicinus, Oithona nana, Oithona similis – comune in planctonul marin etc.

   Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Cyclopoida, Familia Oithoniidae.

Oithona nana

 Oithona similis

     Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Cyclopoida, Familia Cyclopidae.

Cyclops strenuus

 Cyclops vicinus

   Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Poecillostomatida - cuprinde specii preponderent marine libere, comensale sau parazite la nevertebrate si pesti. Ca morfologie, sunt asemanatoare cu ciclopidele. Grupul  cuprinde specii cu adaptari variate la viata ecto sau endoparazitara.

   Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Poecillostomatida, Familia Ergasilidae. Speciile din acest grup au corpul mai mult sau mai putin ciclopiform, cu segmentatie clara. Cefalotoracele este masiv, toracomerul 6 redus sau concrescut cu segmentul genital. Antenele sunt bine dezvoltate, terminate in forma de ghiara, servind la fixarea pe corpul gazdei. Ergasilus gibbus, Ergasilus siboldi si Ergasilus lizae sunt specii parazite la guvizi si chefali. 

    Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Siphonostomatida - cuprinde specii parazite in cea mai mare parte la nevertebrate sau pesti, restul fiind forme pelagice de adancime. Unii din specialisti ridica o parte din familiile acestui grup la rang de subordin. Corpul sifonostomatidelor este de regula aplatizat dorso-ventral. La multe specii se pastreaza insa forma ciclopoida in vreme ce corpul altora este profund afectat de viata parazitara – cu lobi laterali sau in forma de sac. Capul este fuzionat si cu al doilea segment toracic. Antenulele sunt mici, antenele adesea formand organe de agatare. La unele specii, apendicele din zona gurii formeaza un fel de sifon ce are rolul de a intepa tesuturile gazdei. Femelele poarta doi saci ovigeri, ca si ciclopoidele, iar talia acestora este mai mare decat cea a masculilor.

   Subclasa Copepoda, Ordinul Podoplea, Subordinul Siphonostomatida, Familia Lernaeopodidae include specii parazite la pesti. Grupul se caracterizeaza de asemenea prin stergerea segmentatiei la adult si prin hipertrofierea segmentului genital. Maxilele 2 sunt hipertrofiate, cu ajutorul lor parazitul fixandu-se de gazda – maxilele fuzioneaza formand un disc adeziv. Masculii, pigmei, se gasesc fixati in apropierea orificiului genital al femelelor. Ciclul de dezvoltare cuprinde un stadiu nauplian liber, apoi un stadiu copodit in care se fixeaza pe gazda unde se transforma si un stadiu chalimus in care metamorfozeaza. Din acest grup face parte Clavelissa emarginata, parazit pe scrumbiile din Marea Neagra.

Ciripede

     Subclasa Cirripedia – Acest grup taxonomic include specii caracterizate fie prin faptul ca isi duc viata fixate de substrat, fie prin faptul ca sunt endoparazite, iar endoparazitismul lor atinge un nivel rar intalnit in regnul animal. Sunt specii exclusiv marine, formele libere fiind microfage, cele parazite dezvoltandu-se pe crustacee. Ciripedele au apendicele toracice bine dezvoltate, prevazute cu ciri iar abdomenul este atrofiat, terminat cu furca codala. Din punct de vedere sexual, ciripedele pot avea sexele separate, cu masculi degenerati, sau pot fi hermafrodite. Ciclul de dezvoltare al acestor crustacee, atat in cazul celor libere cat si in cazul celor parazite, include un stadiu initial de nauplius si ulterior o larva caracteristica ciripedelor – larva cypris.

   Subclasa Cirripedia, Ordinul Thoracica, Subordinul Lepadomorpha - include specii de ciripede fixate de substrat prin intermediul unui peduncul flexibil, de lungime variabila, care nu este altceva decat o parte din zona cefalica a animalului (zona antenulara). Ceea ce mai ramane din cap este puternic regresat, plasandu-se in unghi de 90 de grade fata de restul corpului. Toracele este format din 6 segmente, iar abdomenul este mult redus. Apendicele toracice sunt biramate, paroase.

  Subclasa Cirripedia, Ordinul Thoracica, Subordinul Lepadomorpha, Familia Lepadidae - cuprinde specii caracterizate prin corpul protejat de un ansamblu de cinci placi calcaroase nesudate, o placa nepereche, carina, ce protejeaza zona dorsala a corpului si doua perechi de placi laterale, scutum si tergum, ce protejeaza doua expansiuni laterale ale corpului, cu aspect ce aduce cu mantaua bivalvelor. Placile calcaroase sunt mentinute impreuna prin intermediul unui muschi aductor. Din acest grup, cea mai comuna specie este Lepas anatifera, comuna in marile circumeuropene si ale carei larve sunt semnalate ocazional si in Marea Neagra.

Scoica ratusca (Lepas anatifera)

    Subclasa Cirripedia, Ordinul Thoracica, Subordinul Balanomorpha - cuprinde specii care se fixeaza pe substrat cu toata partea dorsala a corpului si au corpul protejat de placi calcaroase sudate intre ele, formand un fel de cochilie (captusita de expansiuni tegumentare denumite manta), care poate fi inchisa ermetic prin intermediul unor placi mobile. Acest mod de alcatuire al invelisului calcaros permite balanidelor sa populeze atat stancile aflate in bataia valurilor, cat si zona intertidala, rezistand astfel o perioada destul de indelungata expuse la soare si aer. In Marea Neagra este foarte comun Balanus improvisus, o specie aparuta la sfarsitul secolului XIX.

Bubulitele de mare (Balanus improvisus)

    Originar de pe coasta atlantica a Americii de Nord, Balanus patrunde în Marea Neagra în preajma anului 1844, fiind în prezent una din cele mai comune specii bentonice.
   Are cochilia conica, usor alungita, uneori neteda, cu piesele albe. Partea superioara a pieselor usor proeminenta. Orificiul superior este larg, de forma poligonala. Populatiile acestei specii sunt foarte viguroase, dezvoltandu-se pe orice tip de substrat imersat, de la stanci submerse, la diferite tipuri de deseuri de plastic ajunse in apele marii. Dovedeste o puternica capacitate de refacere.
  Printre efectele pozitive, patrunderii acestei specii in Marea Neagra, se poate mentiona consumul larvelor de Balanus de catre anumite specii planctonofage (Engraulis, Atherina). Exista de altfel o strânsa dependenta între perioadele de reproducere ale acestui ciriped si dinamica bancurilor de hamsie în apropierea litoralului, nauplii de Balanus constituind o componenta importanta a zooplanctonului. 

    Subclasa Cirripedia, Ordinul Rhizocephala - cuprinde specii endoparazite la decapode sau la alte ciripede. In stadiul de adult, corpul acestor ciripede se modifica profund, pierzand orice urma de segmentatie , ca si majoritatea organelor interne, mai putin gonadele. Corpul animalului este reprezentat de un sac format prin fuziunea a doi lobi tegumentari (mantaua) ce contine gonadele si care atarna in afara corpului gazdei, si o retea ramificata in tot corpul gazdei, retea formata din fosta parte anterioara. Sacul extern contine in afara gonadelor un ganglion nervos si prezinta un orificiu prin care cavitatea interna comunica cu mediul extern. Ciclul de dezvoltare al rizocefalilor este destul de complicat. Spre exemplu prezentam cazul de la Saculina carcini, o specie destul de raspandita in populatiile de crabi din Marea Neagra. Ciclul debuteaza cu o larva nauplius, care dupa o scurta viata pelagica se transforma in larva cypris. Aceasta se fixeaza pe corpul viitoarei gazde, crabi tineri, perforandu-le carapacea si fixandu-se pe intestin, de unde isi iau hrana prin osmoza. Acest stadiu reprezinta asa-numita saculina interna, care se ramifica, raspandindu-se in tot corpul gazdei. Ulterior, o parte a saculinei proemineaza inafara corpului gazdei, ramanand legata de reteaua de canalicule ramificate printr-un mic peduncul. Acest stadiu poarta numele de saculina externa, stadiu la care se dezvolta si gonadele.

 Saculina carcini

      Surse bibliografice (informatii, note, texte, imagini):
          Conf. Univ. Dr. Marius Skolka
            – Zoologia nevertebratelor vol I-II- Ovidius Universty Press, Constanta 2003
           -  Raport de cercetare nr. 880/2004, Evaluarea biodiversitatii Dobrogei, Universitatea Ovidius Constanta
          -  Marius Skolka, Marian Traian Gomoiu-Specii invazive in Marea Neagra-Impactul ecologic al patrunderii de noi specii in ecosistemele acvatice - www.specii-invazive
             Lumea animalelor Dupa Brehm – Traducere si actualizare, Prof. Dr. Ghe. Dinulescu si Prof. B. Schnapp, Editura Stiintifica, Bucuresti 1964.
         - Balanus improvisus – www.scufundari.eu